Cristina Junior 2


Data inscrierii: 05/Sep/2008 Mesaje: 21 Localitate: Romania
|
Trimis: 07/09/2008 22:08 Titlul subiectului: Care sint complicatiile DZ |
|
|
Diabetul poate realizează o multitudine de complicatii, însa astea nu este obligatoriu sa apara la toti bolbnavii.
1.Complicatiile acute sunt cele care apar brusc si evolueaza rapid. Cea mai grava este coma diabetica, iar cel mai frecvent sunt întâlnite infectiile ce se pot localiza practic în absolut orice parte a organismului: plamâni, piele (furuncule), aparat urinar(cistita, pielonefrita), aparat genital.
2.Complicatiile cronice apar în mod gradat si evoleaza lent. Cele mai frecvente sunt:
- microangiopatia (retinopatia diabetica, nefropatia diabetica),
- macroangiopatia (infarctul miocardic, angina pectorala, arteiopatia membrelor inferioare) si
- neuropatia diabetica.
Destul de frecvent se întâlnesc la diabetici cataracta diabetica si parodontoza (caderea dintilor).
Retinopatia diabetica (RD) este o complicatie cronica a DZ însemnând îmbolnavirea vaselor mici de sânge aflate în retina (o foita situata în fracțiune posterioara a ochiului pe care se formeaza imaginea). Din aceasta cauza, principalul semn legat de afectarea retinei, perceput de pacienti, este scaderea vederii.
La unii pacientii cu diabet evolutia RD este gradata, afectarea ochiului fiind diagnosticata de medicul oftalmolog din timp, la controalele periodice, înainte ca bolnavul sa acuze scaderea vederii. Alti pacienti însa, mai întâi se plâng de scaderea vederii din cauza RD si apoi, dupa examenul oftalmologic, li se recomanda sa îsi masoare glicemia si se stabileste diagnosticul de DZ.
RD are doua stadii: RD preproliferativa si RD proliferativa (forma cea mai grava, în care apar vase noi de sânge, cu rezistenta scazuta, ce se pot rupe si pot produce prin hemoragie, orbire partiala sau totala, temporara sau definitiva).
Diagnosticul RD se face prin examenul de fund de ochi. Daca acest examen este normal, dar se banuieste prezenta unei retinopatii diabetice, se indica angiografia cu fluoresceina, o substanta care coloreaza vasele de sânge din retina si poate sa iasa prin peretele acestora daca sunt afectate de DZ. Aceasta metoda poata sa stabileasca mai devreme decât oftalmoscopia, prezenta RD.
În primele stadii ale RD aceasta nu prezinta simptome, iar cînd pacientul percepe scaderea vederii bola este avansata. De aceea este necesara depistarea prematură a RD, pentru aceasta fiind necesara efectuarea anuala a unui examen de fund de ochi la toti pacientii cu DZ tip 1 si o durata a bolii de peste 5 ani si la pacientii cu DZ tip 2 din momentul a diagnosticarii bolii.
Cea mai eficienta metoda de a preveni aparitia si evolutia RD este ca pacientul cu diabet sa aiba un bun control glicemic, adica glicemiile sale sa fie în majoritatea timpului între valorile recomandate de medic. La pacientii cu RD proliferativa tratamentul recomandat este fotocoagularea retiniana cu laser, adica “se arde” retina în jurul zonelor cu vase de sânge nou formate care, fiind fragile, se pot rupe si pot provoca orbirea. Prin aceasta metoda se fereste de orbire pacientul cu diabet si nu se produce îmbunătățirea vederii.
Prin nefropatie diabetica (ND) se întelege îmbolnavirea rinichilor din cauza DZ. Daca nu este diagnosticata si tratata la timp ND evolueza spre insuficienta renala, când o parte importanta a structurii rinichiului este distrusa. Stadiul final al insuficientei renale este uremia, situatie în care, pentru supravietuirea pacientului cu diabet tratamentul consta în “curatirea” sângelui prin dializa sau transplantul de rinichi.
Rinichiul functioneza ca o “sita inteligenta” care elimina substantele reziduale din organism si le retine pe cele folositoare. Sub actiunea hiperglicemiei, în timp, aceasta sita “se strica”, ceea ce duce la pierderea unor substante care în mod natural sunt retinute în organism. Dintre acestea, cea mai caracteristica substanta, ce ne indica din timp afectarea rinichiului din cauza DZ, este albumina. În stadiile finale rinichiul nu numai ca pierde substante utile organismului dar nu poate elimina “deseurile”, care devin toxice prin acumulare.
Pentru diagnosticarea ND este necesara masurarea albuminei din urina colectata în decurs de 24 ore . Omul sanatos elimina zilnic prin urina albumina între 5 si 30 mg. La o valoare a albuminei în urina înte 30 si 300 mg/24 ore se spune ca exista microalbuminurie. Daca dupa masurarea albuminuriei de trei ori în decurs de 3 luni, aceasta este crescuta în cel putin doua cazuri, pacientul este diagnosticat cu nefropatie diabetica incipienta (NDI). Cînd albuminuria depaseste 300 mg/24 ore pacientul prezinta macroalbuminurie si se stabileste diagnosticul de nefropatie diabetica clinic manifesta (NDC).
NDI nu are simptome si de aceea, pentru depistarea timpurie a afectarii renale, este necesar ca, la pacientii cu DZ tip 1 si cu o „vechime” a bolii peste 5 ani si la pacientii cu DZ tip 2 de la diagnostic, sa se faca dozarea anuala a abuminuriei.
Daca dupa diagnosticarea NDI nu se iau masuri terapeutice, aceasta evolueaza spre NDC, cu edeme si hipertensiune arteriala, în final ajungându-se la insuficienta renala cronica cu uremie, fiind necesara dializa extrarenala.
Pentru a preveni aparitia si evolutia ND este necesar, în primul rând, un control glicemic extraordinar de bun , care consta în mentinerea valorilor glicemice între limitele stabilite de medic. Daca s-a stabilit diagnosticul de NDI, pe lânga controlul glicemic optim este necesara reducerea cantitatii de proteine din alimentatie, evitarea eforturilor fizice mari si tratamentul cu medicamente renoprotective conform recomandarilor medicului. Daca pacientul prezinta valori crescute ale tensiunii arteriale acestea trebuie mentinute prin tratament sub 130/80 mmHg.
În stadiile avansate, cînd se instaleaza insuficienta renala cronica cu urmie, tratamentul se face prin hemodializa sau dializa peritonela care curata din sânge“deseurile toxice”. În unele situatii, rinichi bolnavi pot fi înlocuiti prin transplant cu rinichi normali.
Piciorul diabetic se refera la totalitatea modificarilor produse din cauza DZ la nivelul piciorului. În fazele cele mai avansate ale acestor modificari se ajunge la gangrena diabetica (zone de distrugere, necrozate, ale piciorului), cel mai frecvent localizaze la nivelul unuia sau mai multor degete ce se pot extinde la întregul picior.
La baza acestor modificari stau arteriopatia diabetica (strâmtarea arterelor pâna la închidere completa), neuropatia diabetica (afectarea nervilor de la picioare), la care se poate asocia o infectie locala, ceea ce face tratamentul mult mult mai dificil.
Arteriopatia diabetica se manifesta la început prin senzatia de picioare reci, apoi prin durere ca o “muscatura” la nivelul pulpei., aparuta la miscare si care cedeaza la repaus. Pe masura ce afectarea vaselor de sânge este mai severa durerea apare la distante tot mai mici si apoi la repaus, fiind tot mai puternica. Când vasul de sânge este “înfundat” complet, deorece nu mai ajunge sânge la anumite zone ale piciorului, tesuturile mor si apare gangrena ischemica.
Neuropatia diabetica periferica se manifesta prin dureri la nivelul picioarelor (mai intense la repaus si noaptea, diminuând la miscare), furnicaturi si amorteli ale picioarelor, senzatia de “ picioare nelinistite”. Uneori piciorul devine insensibil la întepare, taiere sau arsura.
Datorita afectarii nervilor de la picioare, talpa nu se mai sprijina uniform pe sol, ci doar în anumite puncte, care fiind suprasolicitate duc la aparitia unor leziuni care stau la baza gangrenei neuropate.
Gangrena ischemica si neuropata reprezinta formele cele mai grave de manifestare ale piciorului diabetic si de aceea pacientul cu diabet trebuie sa stie ce trebuie sa faca pentru a preveni aparitia unor întocmai leziuni.
Pacientul trebuie sa îsi îngrijeasca foarte bine piciorul, în asa fel încât sa nu apara rani, întepaturi, arsuri, taieturi, sau rosaturi de pantof, deoarece acestea pot duce la aparitia gangrenei diabetice. Trebuie respectate urmatoarele reguli:
- Încaltamintea trebuie sa fie comoda, moale, iar ciorapii sa fie din bumbac, moi, suficient de largi, astfel încât sângele sa circule usor .
- Bolnavul trebuie sa umble întotdeauna încaltat, pentru a evita întepaturile, loviturile si arsurile.
- Trebuie sa aiba grija la taierea unghiilor si sa nu le taie prea prea scurt; taierea sa se faca dupa baie, îndată ce unghiile devin mai moi.
- De asemene se are grija la taierea bataturilor si nu se folosesc substante chimice pentru îndepartarea lor.
- Spalarea sa se faca numai cu apa fierbinte, evitându-se oparirile. Stergerea se va efectua prin tamponare, nu prin frecare;
- Atentie deosebita la sursele de caldura: sobe, plite, resouri electrice, care pot provoca arsuri, daca pacientul cu diabet are simtul caldurii redus.
- Daca apare vreo alta boala la nivelul picioarelor, cum ar fi fisuri ale pielii, ciuperci între degetele de la picioare sau infectii chiar teribil de mici ale dermei picioarelor este necesara prezentarea urgenta la medicul dermatolog.
- Pe dermă picioarelor nu se vor aplica tinctura de iod si alte dezinfectante ce pot cauzează arsuri usoare, si nici plasture direct pe rani.
Pe lânga aceste masuri cu caracter specific pentru picior, pacientul cu diabet trebuie sa aiba în vedere urmatoarele:
- Sa nu fumeze. Fumatul este nociv chiar în absenta DZ, iar asocierea lor are un rezultat atât de daunator asupra organismului încât putem spune ca ficare tigara fumata este ca un cui pe care diabeticul si-l bate solitar în propriul sicriu.
- Controlul glicemic sa fie cât mai bun
- Sa respecte tratamentul pentru hipertensiuna arteriala astfel încât valorile acesteia sa se situeze în majoritatea timpului sub 130/80 mmHg
- Sa respecte dieta si tratamentul medicamentos pentru ca grasimile din sânge si mai ales colesterolul sa aiba valori cât mai scazute.
- Sa slabeasca daca este obez
Respectarea zi de zi a acestor reguli simple fereste pacientul cu diabet de complicatii grave ce pot necesita masuri terapeutice extreme cum sunt de amputatiile, uneori invalidante.
Prin disfunctie erectila (DE) se întelege incapacitatea de a obtine si/sau de a mentine o erectie suficienta pentru facerea unui act carnal satisfacator. Termenul de disfunctie erectila se refera numai la perturbarile de erectie, deosebindu-se de termenul de impotenta.
DZ reprezinta principala cauza organica medicala de DE, raspunzatoare de aproximativ o treime din totalitatea cazurilor de DE organica.
DZ intervine în aparitia DE prin urmatorii factori:
- Control glicemic nesatisfacator de durata
- Balanita candidozica frecventa la cei cu control glicemic nesatisfacator, putând cauza disconfort si anxietate, tulburari ce interfereaza cu erectia.
- Probleme psihologice legate de boala, tratamentul DZ tip1, teama de complicatii, ce pot duce la anxietate si depresie, iar cunoasterea posibilitatii de a deveni impotent din cauza DZ ajută la permanentizarea disfunctiei sexuale.
- Boala vasculara, când, datorita îngustarii arterelor mari si mici, se reduce cantitatea de sânge care ajunge la falus ceea ce cauzeaza scaderea volumului si consistentei sale.
- Neuropatia diabetica autonoma la nivelul penisului joca un rol major în aparitia DE.
În ceea ce priveste tratamentul DE, acesta trebuie sa fie efectuat gradat , de la non-invaziv la invaziv, si trebuie acceptat de pacient în deplina cunostinta de cauza:
1. Ameliorarea controlului glicemic
2. Regimul igieno-dietetic se refera la ameliorarea stilului de viata, cu evitarea factorilor perturbatori (alcool, fumat, stres, droguri, automedicatie etc.).
3. Sfatuirea (psihoterapia) se adreseaza elementelor ce pot contribui din punct de vedere psihologic la DE si se refera la problemele de comunicare, adaptare în cuplu, de rezolvare a unor probleme relationale. Poate fi facuta de medicul generalist, androlog, sexolog sau psihoterapeut (psiholog, psihiatru).
4.Tratamentul oral constituie practic întâiul moment când se apeleaza la medicamente. În prezent este unanim acceptata ca terapie de prima intentie terapia orala, farmacologica si non-hormonala.
În prezent cel mai întrebuințat este sildenafilul citrat (Viagra). Acest tip de tratament este simptomatic, nu este afrodisiac, necesita prezenta stimulului sexual si nu creeaza dependenta. Eficienta la pacientii diabetici este de aproximativ 60%. S-a constatat de asemenea ameliorarea simptomelor de depresie.
Deoarece Viagra interactioneaza cu nitratii favorizând scaderea tensiunii arteriale este perfect interzisa folosirea concomitenta a celor doua tipuri de medicamente.
Un alt medicament, cuprinzând aceleasi indicatii ca si Viagra este Cialis (tadalafil) care datorita efectului sau prelungit poate fi administrat înaintea actului sexual chiar si cu 12 ore si poate fi activ pâna la 24 ore. De aceea se contraindica administrarea medicamentului mai des decât o data pe zi. De asemenea, este intens descurajata întrebuințarea zilnica a Cialis. La fel ca si Viagra, Cialis nu se administreaza împreuna cu nitratii.
5. Dispozitivele cu vacuum sunt utilizate de pacientii neurologici, diabetici sau cardiaci si produc erectie mecanica, cu ajutorul unei pompe cu vid în care se introduce penisul. Utilizarea acestor dispozitive este o problema de acceptare personala si de cuplu, manevra în sine fiind îndeajuns de laborioasa.
6. Aplicatiile intrauretrale de substante erectogene se bazeaza pe efectul local vasomotor, dar nu fara unele reactii generale.
. |
|